In noaptea de 19 spre 20 mai 2012 va avea loc si in marile orase din Romania Noaptea Muzeelor, in acelasi timp cu celelalte orase din Europa. In Bucuresti, cateva surprize placute ii vor astepta pe cei care anul acesta vor iesi din case, in ciuda ploii care se anunta. Deplasarea intre muzee se poate face atat cu liniile de autobuze speciale puse la dispozitie de RATB (si care vor circula intre orele 21.00 si 4.00) si cu cele 23 de linii de noapte cat si cu o serie de taxiuri gratuite MINI si biciclete, puse la dispozitie de o firma de inchiriat biciclete.

Mai multe detalii, aici:

Partcipanti:
Arhivele Naționale ale României
Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”
Muzeul Naţional Cotroceni
Muzeul Național al Țăranului Român
Muzeul Național de Artă al României
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”
Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa”
Muzeul Naţional de Geologie
Muzeul Naţional de Istorie a României
Muzeul Naţional al Literaturii Române
Muzeul Municipiului Bucureşti
Muzeul Naţional de Artă Contemporană

Am ajuns in Hiroshima din pura intamplare, nu intr-o vacanta planuita, ci intr-o calatorie de afaceri. Am plecat impreuna cu un coleg mai in varsta, care mi-era si sef, seara, cu avionul, din Tokyo, de pe Haneda, al doilea aeroport al orasului. Acum, daca vreti sa mergeti in Hiroshima, din Tokyo, o alta optiune in afara de avion e cu trenul rapid, e un shinkansen direct NOZOMI, costa cam 18,000 yeni doar dus (precizare, 100 yen e ceva mai putin decat un dolar american); eu cred ca am dat pe avion cam 30-40,000 deci cam tot pe acolo ajungeti. Avantajul cu Shinkansenul e ca nu mai trebuie sa schimbi de la aeroport.
Cum am ajuns, ne-am cazat la un business-hotel chiar langa gara. Daca mergeti prin Japonia, si stati in mai multe orase, sa rezervati la business-hoteluri nu e o alegere rea. Sunt cateva avantaje: sunt de obicei bine pozitionate, aveti oricum confortul pe care il gasiti in majoritatea hotelurilor japoneze, si preturile sunt foarte bune. Un business-hotel decent in orice oras mare din Japonia puteti gasi pe la 4500-6000 de yeni. Bineinteles, daca sunteti obisnuiti cu confortul de la 4+ sau 5 stele, poate o sa strambati din nas in ce priveste conditiile din lobby sau de la restaurant, dar daca sunteti OK cu 2,3 sau 4 stele in Europa, o sa vi se para OK.
Dupa ce ne-am lasat lucrurile in hotel, am iesit rapid sa cautam un loc in care sa mancam. Well, avand in vedere ca eram cu seful meu japonez, de fapt un loc in care sa bem si sa mancam. Am intrat intr-o isakaya din apropiere si alegerea s-a dovedit excelenta.

Lanterna la intrarea unei izakaya

Desi aglomerat la acea ora, am gasit 2 locuri la o masa; peste tot in jurul nostru erau grupuri de salarymen, mai toti deja beti la ora aceea, in orice caz foarte veseli. Atmosfera era exact ce ne trebuia. Pentru ca nu iesisem pana atunci cu el, seful meu era decis sa vada daca pot manca orice mancare japoneza asa ca am comandat cam din toate felurile din lista; ca la orice isakaya care se respecta, menu-ul e o coala mare din hartie plastifiata si are imagini foarte clare, cu toate felurile de mancare, si cu pretul scris mare alaturi.

Menu izakaya

Am comandat bineinteles si doua beri draft, care au disparut foarte repede, urmate de alte doua perechi si tot asa. Mancarea venea fara oprire, sashimi (peste crud, fara orez, ca la sushi) dupa tempura, okonomiyaki (un must in Hiroshima, e o specialitate locala), octopus prajit (tako), muraturi japoneze si cate-n stele.

Okonomiyaki

La un moment dat, pentru ca ne cam lamurisem cu berea, am incercat si niste sake, a fost OK, deja nu mai ne era foame si, fiind deja amici buni, am trecut la fapte mari. Ca tot era trecut de miezul noptii, am hotarat sa facem si turism. Asa ca am pornit, cu orasul tinandu-si demn echilibrul in jurul nostru (noi eram extrem de cool si de precisi in miscari) sa cautam Parcul Pacii si Memorialul Bombei atomice. Am pornit pe un bulevard larg, am intalnit un politist amabil care ne-a indrumat probabil in directia buna, in fine, in cele din urma, dupa ceva peripetii, am ajuns. Cum locul era decent luminat, ne-am uitat printr-un gard la cladirea aceea celebra din beton armat care s-a nimerit chiar sub centrul exploziei, si din al carei acoperis a ramas scheletul cupolei semisferice. Am facut cu greutate cateva poze prin gard, ne-am mai invartit un pic pe acolo si am plecat spre hotel.
Daca ajungeti in Hiroshima, e insa un loc pe care nu trebuie sa-l ratati (noi nu am avut timp, a doua zi fiind nevoiti sa ne ducem la intalnirile de business pentru care eram in oras): e vorba de Miyajima, o insula din apropiere, pe care e un templu vestit; e considerata printre primele 3 privelisti din Japonia. Templul Itsukushima, cu poarta din lemn “torii” e unul dintre obiectivele turistice cele mai vestite din Japonia.

Am plecat din Tel-Aviv cu o masina inchiriata dis-de-dimineata, intr-o zi de februarie, in urma cu cativa ani, si am iesit spre Sud, indreptandu-ne spre Be’er Sheva, un oras aflat in plin desert, la vreo 100 de km sud de Tel-Aviv.  Eram un grup de 3 romani si cam goneam, asa ca la un moment dat, cand o luasem pe o sosea mai putin umblata, ne-a oprit politia. Noi o cam bagasem pe maneca pana cand, auzindu-ne vorbind intre noi, politistul ne-a vorbit si el in romaneste si, dojenindu-ne cu accentul lui sfatos, moldovenesc, ne-a sfatuit sa nu mai incalcam viteza legala. In Israel sunt foarte multi descendenti ai unor familii romanesti, asa ca, desi atunci ne-a uimit intamplarea, mai tarziu, auzind de atatea ori vorbindu-ni-se romaneste, ne-am obisnuit.

Be'er Sheva

Spre Marea Moarta

Am ajuns la Be’er Sheva spre pranz si doar am strabatut orasul, cotind-o spre est, destinatia noastra in acea zi fiind Marea Moarta si Masada. La un moment dat, ajunsesem intr-o zona stancoasa, am inceput sa urcam, in jur arata ca intr-un desert si am vazut si cateva baraci saracacioase, ne-am imaginat ca sunt arabi. Am inceput sa coboram, curand am ajuns la nivelul marii si continuam sa coboram. Marea Moarta este la 423 m sub nivelul marii. Imaginea, pe cand coboram, era impresionanta. Stancile galbui, aproape albe, golase si in zare, o intindere de apa albastru deschis spre verde de smarald.

Pe sosea, spre Marea Moarta

Marea Moarta

Pe malul Marii Moarte, la -423 m

Pe malurile Marii Moarte sunt si multe hoteluri, zona parea cam pustie in perioada in care am calatorit noi, dar tot am vazut multe autocare cu turisti pe drum sau parcate in fata hotelurilor. Din cand in cand, masini cu excursionisti. Am oprit la un moment dat si ne-am facut poze, am si incercat apa, era calda si extrem de sarata. Pe pietroaiele de pe mal se vedea sarea in straturi mari.

Sarea depusa pe pietre la malul Marii Moarte

Ne-am continuat drumul, de data aceasta spre Nord, spre Masada. Masada (inseamna “fortareata” in evreieste) e o cetatuie aproape inexpungabila, cocotata pe un munte in mijlocul desertului. A fost intemeiata in primii ani ai erei noastre de marele rege al Iudeii, Irod. Aici, in anul 72 al erei noastre, un grup de iudei, refugiati in urma inabusirii revoltei din Iudeea din anul 70, in timpul imparatului Vespasian, a rezistat pana in anul urmator asaltului legiunii romane conduse de guvernatorul de atunci al Iudeii. La sfarsit, cand romanii au cucerit, dupa un efort fantastic, fortareata, i-au gasit pe iudei omorati cu totii de cativa barbati desemnati prin tragere la sorti (religia iudee condamna sinuciderea). Se pare ca insa cateva femei si copii au reusit sa se ascunda si sa supravietuiasca, ei povestind cele intamplate.

Colina abrupta pe care se afla Masada

Vedere dinspre telecabina spre intrarea in fortareata

Masada - vedere din telecabina spre baza colinei; se observa si vestigiile unei tabere a legiunii romane care a asediat Masada in 72 e.n.

Punctul terminus al telecabinei care urca la Masada

Masada, in fata unei sali de intrunire

Masada, vedere spre zona de locuire

Masada, zona locuita

Masada, intrarea in sala cisternei de apa

Masada, bolovani folositi de aparatori ca proiectile

Privelistea de sus, in toate directiile spre vale este impresionanta. Se poate vedea fie desertul, cu cateva alte culmi in apropiere (de pe care aparatorii colectau, printr-un sistem de cisterne si vase comunicante, putina apa de ploaie), fie departe spre Marea Moarta si Iordania. In situl readus la lumina in secolul al XIX-lea si declarat site Unesco in anii ’70 ai secolului trecut puteti vizita vestigii ale unor sali de locuit si de intrunire, cisterna de apa, baile in stil roman.

Ne-am intors cu ultima telecabina, dupa ce am stat cateva ore la Masada si am luat-o inapoi pe acelasi drum (mai aveam alternativa sa ne continuam drumul spre Nord, si sa ajungem prin Ierusalim inapoi la Tel-Aviv dar am decis ca e mai bine asa). Am ajuns inapoi in Be’er Sheva morti de foame si, fiind vineri seara, nu am gasit nimic deschis. Pana la urma, dupa mai bine de o ora de cautari in cerc printr-un oras pe alocuri scufundat in bezna, am dat peste o patrula militara si un tanar soldat, incarcat cu un rucsac imens si cu o statie radio in spinare, ne-a indrumat spre un restaurant deschis, Arabica, cu un interior spectaculos, plin ochi si animat, unde am mancat excelent (bucataria era atat locala cat si internationala si am ales cateva feluri gustoase si satioase). Am ajuns inapoi la hotel in Tel-Aviv dupa miezul noptii dar incantati dupa o zi plina de experiente extraordinare.

Daca mergeti in Beijing, nu trebuie sa ratati o excursie de o zi la Zidul Chinezesc. Sunt mai multe locuri in apropiere de capitala unde puteti vizita zidul, Badaling e cel mai vizitat.
In excursia de o zi au mai intrat, pe langa 1-2 ore la Badaling si doua opriri pe drumul de intoarcere, la un institut de medicina alternativa si la niste morminte din timpul dinastiei Ming parca.

Marele zid la Badaling

Marele zid la Badaling

Zidul, impresionant poate in desert sau acolo unde trecerea secolelor l-au facut sa se contopeasca pe alocuri cu peisajul, este refacut la Badaling pe mai multi kilometri. Nu stiu daca prospetimea recontructiei sau poate culorile caramizilor dar oricum, ceva ii dadea zidului un aspect de butaforie. Sentimentul imediat era: “cum, asta e Marele Zid Chinezesc ?”. Ma asteptasem la ceva extraordinar si vedeam doar un zid parca de mucava, invadat de vanzatori ambulanti care-ti ofereau la fiecare pas, contra unei sume de 10-20 $, certificate foarte oficiale cum ca ai pasit pe vestitul Zid Chinezesc. Am urcat totusi pe zid (care avea acolo doar cativa metri inaltime), am facut cateva sute de metri intr-un sens, pe unele portiuni fiind chiar urcus serios, pe trepte, si pe urma ne-am intors. Am facut poze, profitand de soarele generos, si ne-am grabit sa ne intoarcem la autobuzul nostru modern, cu aer conditionat si ghid vorbitor de limba engleza. E si cu autobuzul o poveste. Cu o seara inainte comandasem o excursie la Marele Zid, alegand-o pe cea mai scumpa.  Ne-am zis ca, daca tot iesim o zi din capitala, sa o facem cu stil. Zis si facut. De dimineata insa, ne astepta o mare dezamagire. Autobuzul care ne astepta parea sa se dezmembreze. Era atat de vechi si darapanat cum numai in China mai puteai vedea. A fost o minune ca a si ponit. Minunea nu a tinut mult. Cam la o ora de la plecare (dupa ce facusem si turul tuturor hotelurilor, ca sa strangem alti nefericiti), am oprit pe marginea drumului pentru o urgenta si, dupa cateva minute … autobuzul nu a mai vrut sa porneasca. Soferul ne-a indemnat, din gesturi, sa impingem. Iritarea s-a transformat repede in cosmar, cand, autobuzul pornind cu o smucitura, usa glisanta s-a inchis brusc peste mana sotiei . Mana s-a umflat, sotia plangea de necaz si de durere, asa ca am tipat la sofer si la ghida nepasatoare si ne-au oprit la o benzinarie cu un centru comercial mare, pe marginea soselei, unde a aparut si un medic. De aici am repornit spre destinatie cu un autobuz normal, adica modern si luxos, cu care am continuat drumul spre Badaling.
Daca excursia a pornit cu o dezamagire de dimineata si Zidul a fost o dezamagire cu atmosfera sa de balci, institutul de medicina alternativa de pe drumul de intoarcere a fost un fiasco complet. Ne-au asezat intr-o camera si au inceput sa ne boscorodeasca in chineza (eram un grup numai de straini); din timp in timp, ghidul nostru mai silabisea, cu un aer misterios, cateva cuvinte. Ideea generala era ca tipii de acolo sunt super-eficienti (ca sa ne demonstreze cat de tari sunt, la un moment dat unul a aprins un bec cu mainile goale, in fine, in fiecare mana tinea un fir conectat la priza) si ca ei au tinut in viata ultimele generatii de presedinti chinezi. Eu i-am intrebat, prin translator, daca nu cred ca totusi, in loc sa tina in viata cu mijloacele lor alternative si super-eficiente, marii lideri, nu ar fi mai bine sa aleaga unii mai tineri. Nu stiu daca pentru ca nu au inteles traducerea translatorului sau pentru ca era o intrebare in egala masura insolenta si primejdioasa, nu au parut ca vor sa imi raspunda. Dupa ce ne-au tinut prelegerea despre cat de priceputi sunt, ne-au invitat sa le cumparam leacurile. Evident, nu am luat nimic, deja erau super-suspecti.
Mormintele insa au fost o incantare; o serie de hrube, prost luminate, cu niste statui si sarcofage ingropate, au facut toti banii. Nu pentru ca am fi vazut mare lucru in imbulzeala si intunericul de acolo, ci pentru ca acolo ghidul nostru s-a intrecut pe sine in ce priveste mostrele de umor involuntar. Ne-am intors la hotel extenuati, dar totusi bine dispusi, si am avut si o cina pe cinste, dar asta o sa o povestesc separat.

Stadionul National

Maine, 9 mai, de la ora 21.45, pe Stadionul National, se va desfasura meciul finalei Europa League, intre doua echipe spaniole, Athletic Bilbao si Atletico Madrid. Peste 20,000 de fani ai celor doua echipe vor fi prezenti pentru  a asista la finala desfasurata pe noua Arena Nationala, cu o capacitate de 55,000 locuri. Pentru cateva zile, Bucurestiul va fi invadat de iubitorii fotbalului. Restauratorii din Centrul Vechi si din preajma Stadionului National si taximetristii vor avea cel mai mult de castigat, alaturi de elevii din Bucuresti, care vor avea liber in ziua meciului.

Koinobori - sarbatoarea pentru baieti in Japonia, de 5 mai

Daca veti calatori in aceasta perioada in Japonia, veti fi uimiti sa vedeti agatate peste tot la portile caselor un fel de zmeie  de forma unor pesti, in culori vii, zbatandu-se energic in bataia vantului. E vorba de Koinobori, numele atat al acestor decoratii cat si a unei vechi sarbatori budiste dedicata baietilor, care are loc pe 5 mai. Cu cateva zile, uneori saptamani inainte, parintii de baieti prind aceste decoratii in fata caselor. “Koinobori” inseamna textual “urcarea, ascensiunea crapilor”, “koi” fiind “crap” pe japoneza iar verbul “noboru” inseamna “a urca, a escalada”.  Crapul e foarte apreciat ca un peste cu o putere fantastica de supravietuire (nu numai in apa limpede ci si in iazuri sau chiar mlastini). O veche legenda spune ca acest peste, crapul, urca in contra curentului pe rauri si reuseste chiar si sa urce cascada “Poarta Dragonului” transformandu-se intr-un dragon la poarta raiului budist.  De aceea “Koinobori” simbolizeaza succesul in viata al copiilor (in special al baietilor), carora parintii le doresc sa fie asemeni crapilor, adica sa reziste in orice mediu, oricat de ostil, si sa reuseasca in viata si sa devina persoane extraordinare, cu o vointa si cu o putere deosebite.

Am locuit o vreme in apropiere de Napoli, intr-un mic orasel din care faceam cam 2 ore cu trenul.
Intr-o zi am vizitat muzeul de arheologie din Napoli, care este poate cel mai bogat muzeu de arheologie din lume, nu atat prin opulenta exponatelor cat prin exceptionala lor raritate, valoare artistica si istorica. Gasiti aici mozaicuri unice escavate la Pompei sau Herculaneum, bucati de fresce, vase si statui celebre (cum e Taurul Farnese) si chiar o macheta cu Pompei din primii ani ai santierului arheologic despre care un coleg mi-a povestit ca pastreaza imaginea unor fresce care intre timp s-au pierdut, fiind distruse pe teren inainte de a putea fi conservate in muzeu. Muzeul are si o colectie nepretuita de antichitati egiptene.

Taurul Farnese, Muzeul National Arheologic din Napoli

Am vizitat Napoli acum 10 ani si ce m-a surprins atunci probabil ca veti suporta cu o intensitate de 10 ori mai mare: mirosul neplacut, de gunoi, al strazilor din centru. Am mai vizitat galeriile Vittorio Emanuelle, Castel d’Ovo, un muzeu de arta oarecare (nimic impresionant) si, cel mai important, am mancat o pizza napoletana de la mama ei (scumpa totusi, intr-un restaurant neinspirat ales, in care eram singurul client).

Napoli, Castel d'Ovo

In alta zi, am mers mai departe din Napoli cu trenul local pana la Pompei. Imediat din gara mica se face intrarea la site-ul arheologic. Rezervati o dimineata cel putin pentru vizita Pompeiului. Daca prindeti o zi buna, va fi o excursie foarte placuta. Cel mai bine e sa fiti intr-un grup, sunt multe de comentat, si e pacat sa nu aveti cu cine. La Pompei, neaparat trebuie vazute forumul, cel putin cateva case bogate, la care trebuie sa remarcati frescele din preajma intrarii, cu personaje falice impresionante, curtile interioare ale caselor, cu bazine si banci de marmura, casa faunului, strazile cu pravalii in care s-au pastrat multe detalii, lupanarul (cu fresce elocvente in dreptul fiecarui separeu) si, foarte impresionant, acea mica livada cu maslini si vita, in care un grup de fugari s-au oprit pentru o clipa, si au fost imediat acoperiti de lava. Se vede inca forma corpului unei mame care-si ocroteste copilul, alaturi de al altor femei si cativa barbati. Corpurile nu s-au pastrat dar, fiind vaporizate instantaneu la contactul cu lava incandescenta, au ramas golurile pe care arheologii le-au umplut cu un lut alb, care reda cu fidelitate forma trupurilor de acum 2000 de ani.

Pompei - Casa faunului

Strada din Pompei

Pompei - urmele reconstruite ale corpurilor carbonizate de lava

Dupa Pompei, am luat inapoi trenul spre Napoli, oprind la Ercolao (Herculaneum). Orasul acoperit de lava odata cu Pompeiul e plasat la malul marii; aici m-au impresionat in primul rand termele, foarte frumoase si bine conservate.

Vedere de ansamblu cu ruinele escavate si reconstruite de la Herculaneum

Daca ajungeti in zona Napoli, trebuie sa mergeti si pe coasta Amalfitana, cu Sorrento si Salerno. Eu am oprit pana la urma doar la Sorrento, pentru cateva ore, si am vizitat oraselul, avand  timp chiar si pentru o expozitie de pictura a unui artist local. Daca stati mai mult in zona, inchiriati un scuter, e cea mai eficienta, spectaculoasa (si primejdioasa, daca sunteti nesabuiti si goniti pe serpentine si nu purtati o casca) metoda de a explora imprejurimile.

Evident, se poate face si o excursie la Capri, insula unde s-a retras imparatul Tiberiu, cunoscuta iubitorilor de literatura din cartea memorialistica a lui Axel Munthe, Cartea de la Saint Michele. Dar pentru asta, mai aveti nevoie de inca o zi …

Am vizitat Atena acum cativa ani, si am stat primavara, care e un anotimp excelent pentru Grecia, o saptamana. Atenienii stiu sa-si valorifice colectiile la maximum si, in afara de colectiile nationale, au existat persoane care au colectionat opere de arta astfel incat casele lor s-au transformat in adevarate muzee. De aceea o sa incep incursiunea mea prin muzeele din capitala Greciei tocmai cu un astfel de muzeu.

Benaki Museum

Muzeul Benaki este unul dintre cele mai frumoase muzee din Atena si merita sa fie vizitat printre primele.  A fost fondat de Benakis (1873-1954) si inaugurat in 1931 intr-o cladire neoclasica care ii folosise drept locuinta pana atunci. Cladirea este interesanta si are doua salonase sau sufragerii in stil otoman ce reconstituie atmosfera secolului 18 din nordul Greciei, cu toate ca decoratiunile sunt in exces, dupa parerea mea, dau o atmosfera deosebit de calda. Ce este asa de impresionant la acest muzeu? Cu toate ca are o colectie de 33.000 lucrari este un muzeu pe care-l asimilezi usor fara sa simti ca esti coplesit de atatea lucrari (sentiment care l-am avut in de exp in Muzeul de arheologie dupa 4 ore de vizitat).  ”Greece at the Beneki Museum” este bine organizat si comprima lucrari din categorii variate reprezentative ale culturii grecesti din antichitate pana la arta moderna. Asa ca daca vizitati Atena in scurt va recomand sa-l vizitati pe acesta ca are putin din fiecare. In plus are si un magazin de suveniruri cu reproduceri ale lucrarilor din muzeu. Hint: Pe site sunt preturi mai mari decat in magazin.

Muzeul National de Arheologie

Este in topul muzeelor de arheologie din lume. Daca v-ati propus sa-l vizitati doar o data trebuie sa aveti in plan mai mult timp si cel putin o pauza de cafea.  Aici fotografiatul este liber si aveti la dispozitie de asemenea un magazin de suveniruri interesante.

Muzeul de arheologie din Atena - Micul jocheu

Muzeul de arheologie din Atena - Zeus sau Poseidon

Muzeul de arheologie din Atena - Vas rosu cu figuri negre

Stela lui Hegeso din muzeul national de arheologie

Muzeul de arheologie din Atena - arta minoica

Muzeul de Arta Cicladica

Puneti-l in plan in aceeasi zi cu “Benaki Museum”, sunt si in aceeasi zona.
Cu aproape 2000 de ani inaintea constructiei Partenonului, o civilizatie misterioasa de pe insulele Ciclade a creat ceea ce avea sa devina prototipul sculpturilor mediteraneene in marmura: siluete feminine simple, cu forme  elementare. Daca luati un ghid, sunt prezentate foarte multe lucruri interesante despre sclupturile artei cicladice. Eu nu am luat dar m-am atasat de un grup pentru putin timp si ghida a facut o observatie referitoare la  copiii greci (pe care-i intalnesti avand diverse teme de studiu pretutindeni in muzeu) “pay attention to the floor, there are rocks” pietrele la care se referea erau scolarii care stateau pe jos si-si completau caietele cu schite.  (mie mi se pareau asa haiosi, imi venea sa-i mananc).  La ultimul etaj sunt proiectate filmulete cu insiruiri succinte ale activitatilor cotidiene din antichitate, e creata si o atmosfera speciala , te transpui lesne in trecut.

Muzeul de arta cicladica

Muzeul de arta cicladica

Muzeul de arta cicladica

Muzeul de arta cicladica

Muzeul de arta cicladica

Muzeul de arta cicladica

Acropolis Museum

Este un muzeu intr-o cladire noua, cu toate ca nu era terminat noi am avut norocul sa-l prindem deschis pe o perioada scurta. In timp ce sa faceau escavatii pentru fundatia s-au descoperit noi site-uri arheologice astfel ca  pentru a le salva s-au facut modificari in arhitectura muzeului, primul etaj fiind reproiectat, podeaua de sticla permitand sa vezi nivelul subteran care este luminat.

Noul muzeu al Acropolei - etajul cu podeaua de sticla

Noul muzeu al Acropolei

Muzeul de Arta Bizantina

Este in topul muzeelor de icoane din lume. Nu este un muzeu mare, dar are unele dintre cele mai vechi si mai frumoase icoane.

Muzeul de arta bizantina

Enumerarea poate continua fiindca se deschid (sau redeschid) mereu muzee noi in Atena.

Atentie: sa consultati inainte programul de vizitare in muzee, nu toate au acelasi program si dupa amiaza.
http://www.athensguide.com/museum.html aici am gasit programul

Hint: Daca nu aveti prea mult la dispozitie: vizitati colectiile arheologice din Metro. Panepistimio, Evanghelismos, Acropoli,Monastiraki

Recent restaurat, acest hotel clasic din fosta capitala imperiala era, la infiintare, punctul terminus pentru o calatorie luxoasa cu Orient Express. Pastrand intacta gloria si eleganta seculara, Pera Palace ofera experienta unica de a locui intr-un adevarat palat. Respectul pentru traditie, grija pentru confort, excelenta in serviciul clientului fac din acest recent relansat hotel un punct de atractie pentru turistul care vine chiar si pentru numai cateva zile in orasul de pe malul Bosforului. Arhitectura sa, imbinand stilul neo-clasic cu cel oriental si art-nouveau creeaza o imagine de eleganta exclusivista. Hotelul este excelent plasat, la mai putin de un km de piata Taksim si in apropierea bulevardului Istiklal. De la ferestrele celor mai bune camere se poate vedea o excelenta panorama asupra Cornului de Aur sau spre pitorescul cartier cosmopolit din jur. Preturile pentru o noapte, intr-0 camera de lux dubla, sunt piperate pentru bugetul mediu: de la circa 800 de lei pana la cca. 1500 de lei dar pot ajunge si pana la peste 2000 de lei pentru o camera dubla pe colt (la cursul de schimb actual, plata facandu-se in moneda locala, lira turceasca).

Pera Palace

Pera Palace Interior

De ce merita sa mergeti, din nou, anul acesta, in vacanta din vara, in Grecia ?

Doua motive sunt cele mai importante:

- preturile sunt in continuare cele mai avantajoase; in comparatie cu Turcia, unde preturile cresc de la an la an (la o calitate a serviciilor buna in continuare), in Grecia preturile sunt inca usor in scadere, putand obtine dealuri chiar foarte bune, daca faceti un mic research pe TripAdvisor inainte de a merge la o agentie pentru a alege un pachet integrat;

-calitatea serviciilor este in crestere; ceva-ceva tot au inteles grecii din lectia crizei economice de acum.

Si un al treilea motiv, pe care prefer sa il expunem succint:

Zakynthos

Culorile verii grecesti